Arhive etichetă: constiinta

Imaginea de sine

Cuvintele „Imaginea de sine” au in interiorul lor adevarul confuziei pe care ne-o joacă perceptia. Vom explora impreuna imaginea sinelui, cum este generata si cum putem exprima o imagine sanatoasa. Noi suntem sinele, imaginea este un produs al nostru, așa cum un film la cinematograf este proiectat de un fascicul de lumina, printr-o lentila. Problema apare cand uitam cine suntem si incepem sa ne identificăm cu imaginea proiectata. Atunci ne pierdem in film.

Imaginea de sine se formează din copilărie prin educație și copierea figurilor parentale. Nu este inițial un act conștient, ceea ce reprezintă o problemă. Desi este inzestrat cu un simt al armoniei, copilul nu se poate baza mereu pe propriul discernământ si preia imaginile părinților despre sine și viata. O face adesea prin imitație sau crezând ce se spune despre el.

Multi oameni au imagini negative despre ei, pe care le tin ascunse sub aparența pozitiva a unei imaginii de sine compensatorii. Sau si mai rau sunt victimele unei imagini de sine negative, fara compensare. In ambele situatii, sursa reala a imaginii, sinele, este ascuns si oricat de pozitivi am fi, tot in iluzie suntem. Partea dificilă este ca nu suntem mereu conștienți de imaginile ce ne conduc pe pilot automat. Apare o luptă cu negativul si o neautenticitate, ce conduce la suferinta. Mereu paznici la usa unui castel de carti, pe care il protejăm tinand usa mereu închisă, si fata de noi si fata de ceilalti.

Insa adevarul despre noi este mai mult decat o imagine. Adevarul cel mai profund al unui sine clar, este ca toti vrem binele si suntem in viata gratie binelui care ne anima in mod natural generat de Sinele Universal, inteligenta creatiei. Negativul apare ca o distorsiune si deconectare de la eul nostru si sursa sa. Multi nu stim cine suntem pentru că nu ne stim originea.
Astfel nu este necesar sa reconstruim o imagine de sine ci sa ne reconectam la spiritul nostru, sinele real, care nu doar ca ne creeaza o imagine de sine perfecta, dar are intr-adevar toate caracteristicile pe care ni le dorim de la noi si de la viata. Atunci tot ce am invatat negativ despre noi incepe sa se dizolve.

Din fericire suntem sustinuti in acest proces de însănătoșire si revenire la adevar. Dovada binelui vietii se regăsește în profunzimea fiecărui lucru. Pentru ca forta vietii care creeaza realitatea, este fabuloasă, in raport cu forțele adverse care sunt doar la un nivel superficial. În noi este dovada vie ca binele ne susține. Binele guvernează buna functionare a tuturor sistemelor din univers de la microcosmos la macrocosmos. Doar o imagine falsă din mintea omului, deconectarea de la adevarul care ne tine pe toti in viata, poate creea neîncredere în sine si suferinta.
Tot ce avem de făcut este să dezvelim in noi si sa descoperim sursa vietii noastre, natura noastră benevolenta ce ne tine vii, care a fost distorsionată de confuzia separării minții noastre conștiente, de sursa.

Cum ne dezvelim si cum ne regăsim în sinele nostru real?

Intrebarea „Cine sunt eu?” Daca este pusă suficient de des ca o meditatie, ajuta la a face separarea intre starea de a fi, esența identității noastre si ce construim peste aceasta stare ca imagine. Starea de a fi este eul nostru neschimbator. Pe cand restul imaginii despre noi este mereu în schimbare.
În timp, un om care contemplă acest fapt, incepe sa investească în prezența sa mai mult decat in imagine si apoi având acest spațiu de a fi, din aceasta identitate pura, se poate exprima fara sa devina sclavul imaginii pe care o proiectează. Atunci dispare identificarea cu sinele fals si suntem liberi sa exprimăm binele, care de fapt ia nastere in mod natural.

Putem cultiva o prezență puternică, care da nastere unei imagini puternice. O imagine puternică fara prezența, nu va rezista unei imagini puternic negative si cele 2 imagini vor începe o luptă între bine și rau.

Va prezint o scena. Te afli in fata blocului cu un camatar care te intreaba daca i-ai adus banii. Transpirat iti dai seama ca nu ai banii, incepe iadul. Mintea incepe sa caute solutii si sa promită, sa se agite sa se plângă. De-odata într-o clipă de luciditate iti dai seama ca de fapt, nu iti aduci aminte sa te fi împrumutat vre-odata. Ai facut doar greseala sa mergi pe firul gândirii unei imaginii false. Ganditi-va ca de multe ori nu este vorba de un camatar ci de vocea prietenoasă a unui apropiat, care si el se afla in acelasi vis al imaginilor. Iar de si mai multe ori camatarul este mintea noastra. Numai prezența este cea care ne tine treji, capabili să discernem adevarul si sa acționăm corect.

Devenim lucrul pe care punem atenția, suntem mici creatori si noi alegem in noi ce ramane si ce pleaca. Aruncând ceea ce nu suntem, devenim din ce in ce mai sincer ceea ce suntem. Astfel încât dupa un proces sincer de autoanaliza, putem alege ca in noi sa ramana si sa creasca tot ce sustine viata: bucuria, increderea, bunătatea, răbdarea, iubirea, blândețea.
Avem nevoie de sinceritate. Doar sinceritatea ne poate păstra în adevarul mai mult sau mai putin distorsionat creat de noi sau ceilalti, indiferent cat de dureros este. Altfel vindecarea din această confuzie, nu poate avea loc pentru ca vom tine sub cheie problemele.
Prin conexiune si deschidere sincera, cu intelegere si căutarea binelui in noi si celălalt, fără a ne apăra sau a ataca pe celalalt, ramanem in inocenta si vulnerabilitate în relații. Atunci putem sa vedem adevarul si ranile incep sa iasa pentru a fi iertate, vindecate, si mastile dizolvate. Stratul negativ care sta între eul fals si eul real, nucleul nostru perfect, va începe să se dizolve in iubire si apropiere. Atunci eul fals si eul real devin una. Este un proces care cere incredere in esenta noastră si multa răbdare. Este un proces de exprimare a tot ce este bun in noi către noi si ceilalti.

Exemplul viu il pastreaza inca oamenii din satele vechi, care au o apropiere de natura lor, un respect si multa grija fata de semenii lor. Orașele mari au creat multa separare si semințele egoismului au făcut ravagii în sufletele oamenilor.

Era si un banc cu un orășean care vine la sat si vede un bade proptit in toiag uitandu-se in zare. Nedumerit il intreaba: „Bade, sezi si cugeti?”. La care răspunsul „Amu, numa șăd”.

Starea pură de a fi, cuprinde o mare relaxare. Putem sa ne reîntoarcem la ce am fost, in grupuri din ce in ce mai mari, până la nivel de societate, chiar si traind la oras.

Este timpul sa plantam frumosul, înțelegerea, răbdarea, bunătatea, iubirea, ce aduc binele in gândurile si faptele noastre si creeaza o lume dorita de noi si ceilalti. Legea firii păstrează în noi, tot ce oferim celorlalți. Atunci binele se răspândește si se multiplica, plantand semințele cele bune ce dau roade si creeaza relatii unite care își doresc binele.
Atunci imaginea noastră reala de sine, va radia in afara si va îmbogăți lumea in care trăim si in acest proces si noi suntem bogați.

Imi aduc aminte de o poveste in care un pacient  a fost salvat de la sinucidere de terapeutul lui, care înainte să comită actul i-a dat un telefon disperat. Terapeutul l-a rugat să facă o faptă bună pentru vecinul sau. Clientul dupa ce a facut curat in fata usii vecinului sau, a avut un sentiment atât de bun încât imaginea de sine, ce il împingea la sinucidere, a dispărut.

Schimbarea incepe cu mine. Fiecare om are putere in viata sa si apoi inspira si pe celălalt.

Cateva dintre unelte si aliați in schimbare sunt:
– conștientizarea a cine suntem si a face diferenta intre imagine si identitatea noastră pură „Eu sunt”
– sinceritatea in relatii, ce implica inocenta si vulnerabilitate
– cultivarea semințelor binelui
– serviciul adus in folosul celorlalți ne aliniază cu fluxul benevolent al vietii.
– creștem in relatiile apropiate cu oameni ce cultivă în ei, esența lor reală, binele. Suntem influentati de mediu astfel incat este bine sa ne alegem oameni apropiati care ne inalta.
– arta, ce este un mijloc foarte bun de înălțare a stării noastre de spirit prin exprimarea frumosului: muzica, pictura, dansul ce ne ajuta sa savuram si sa creăm această realitate.
– Timpul petrecut in natura  ne conecteaza cu fluxul natural al vietii, ne apropie de esența noastra. Oamenii au uitat ca fac parte din natura si aceasta deconectare face rau fizic, emotional si mental. Simpla conexiune cu natura restabilește echilibrul.
– Timpul petrecut in liniste, ce lasă un răgaz sufletului de la vacarmul minții cotidiene agitate
– Pentru cei ce mediteaza sau vor un nivel de practica mai profund: linistirea mintii si vizualizarea unei lumini intense albe venind de sus prin crestetul capului pana in inima si apoi radiind din fiecare celula a corpului, inclusiv prin piele, formand o aura in jur.

Toate aceasta ne dezvelesc spiritul si atunci imaginea noastră de sine nu mai are nevoie de paznic. Atunci suntem cu adevarat liberi.

Spor la practicat adevarul si binele!