Toate articolele scrise de Andrei

Imaginea de sine

Cuvintele „Imaginea de sine” au in interiorul lor adevarul confuziei pe care ne-o joacă perceptia. Vom explora impreuna imaginea sinelui, cum este generata si cum putem exprima o imagine sanatoasa. Noi suntem sinele, imaginea este un produs al nostru, așa cum un film la cinematograf este proiectat de un fascicul de lumina, printr-o lentila. Problema apare cand uitam cine suntem si incepem sa ne identificăm cu imaginea proiectata. Atunci ne pierdem in film.

Imaginea de sine se formează din copilărie prin educație și copierea figurilor parentale. Nu este inițial un act conștient, ceea ce reprezintă o problemă. Desi este inzestrat cu un simt al armoniei, copilul nu se poate baza mereu pe propriul discernământ si preia imaginile părinților despre sine și viata. O face adesea prin imitație sau crezând ce se spune despre el.

Multi oameni au imagini negative despre ei, pe care le tin ascunse sub aparența pozitiva a unei imaginii de sine compensatorii. Sau si mai rau sunt victimele unei imagini de sine negative, fara compensare. In ambele situatii, sursa reala a imaginii, sinele, este ascuns si oricat de pozitivi am fi, tot in iluzie suntem. Partea dificilă este ca nu suntem mereu conștienți de imaginile ce ne conduc pe pilot automat. Apare o luptă cu negativul si o neautenticitate, ce conduce la suferinta. Mereu paznici la usa unui castel de carti, pe care il protejăm tinand usa mereu închisă, si fata de noi si fata de ceilalti.

Insa adevarul despre noi este mai mult decat o imagine. Adevarul cel mai profund al unui sine clar, este ca toti vrem binele si suntem in viata gratie binelui care ne anima in mod natural generat de Sinele Universal, inteligenta creatiei. Negativul apare ca o distorsiune si deconectare de la eul nostru si sursa sa. Multi nu stim cine suntem pentru că nu ne stim originea.
Astfel nu este necesar sa reconstruim o imagine de sine ci sa ne reconectam la spiritul nostru, sinele real, care nu doar ca ne creeaza o imagine de sine perfecta, dar are intr-adevar toate caracteristicile pe care ni le dorim de la noi si de la viata. Atunci tot ce am invatat negativ despre noi incepe sa se dizolve.

Din fericire suntem sustinuti in acest proces de însănătoșire si revenire la adevar. Dovada binelui vietii se regăsește în profunzimea fiecărui lucru. Pentru ca forta vietii care creeaza realitatea, este fabuloasă, in raport cu forțele adverse care sunt doar la un nivel superficial. În noi este dovada vie ca binele ne susține. Binele guvernează buna functionare a tuturor sistemelor din univers de la microcosmos la macrocosmos. Doar o imagine falsă din mintea omului, deconectarea de la adevarul care ne tine pe toti in viata, poate creea neîncredere în sine si suferinta.
Tot ce avem de făcut este să dezvelim in noi si sa descoperim sursa vietii noastre, natura noastră benevolenta ce ne tine vii, care a fost distorsionată de confuzia separării minții noastre conștiente, de sursa.

Cum ne dezvelim si cum ne regăsim în sinele nostru real?

Intrebarea „Cine sunt eu?” Daca este pusă suficient de des ca o meditatie, ajuta la a face separarea intre starea de a fi, esența identității noastre si ce construim peste aceasta stare ca imagine. Starea de a fi este eul nostru neschimbator. Pe cand restul imaginii despre noi este mereu în schimbare.
În timp, un om care contemplă acest fapt, incepe sa investească în prezența sa mai mult decat in imagine si apoi având acest spațiu de a fi, din aceasta identitate pura, se poate exprima fara sa devina sclavul imaginii pe care o proiectează. Atunci dispare identificarea cu sinele fals si suntem liberi sa exprimăm binele, care de fapt ia nastere in mod natural.

Putem cultiva o prezență puternică, care da nastere unei imagini puternice. O imagine puternică fara prezența, nu va rezista unei imagini puternic negative si cele 2 imagini vor începe o luptă între bine și rau.

Va prezint o scena. Te afli in fata blocului cu un camatar care te intreaba daca i-ai adus banii. Transpirat iti dai seama ca nu ai banii, incepe iadul. Mintea incepe sa caute solutii si sa promită, sa se agite sa se plângă. De-odata într-o clipă de luciditate iti dai seama ca de fapt, nu iti aduci aminte sa te fi împrumutat vre-odata. Ai facut doar greseala sa mergi pe firul gândirii unei imaginii false. Ganditi-va ca de multe ori nu este vorba de un camatar ci de vocea prietenoasă a unui apropiat, care si el se afla in acelasi vis al imaginilor. Iar de si mai multe ori camatarul este mintea noastra. Numai prezența este cea care ne tine treji, capabili să discernem adevarul si sa acționăm corect.

Devenim lucrul pe care punem atenția, suntem mici creatori si noi alegem in noi ce ramane si ce pleaca. Aruncând ceea ce nu suntem, devenim din ce in ce mai sincer ceea ce suntem. Astfel încât dupa un proces sincer de autoanaliza, putem alege ca in noi sa ramana si sa creasca tot ce sustine viata: bucuria, increderea, bunătatea, răbdarea, iubirea, blândețea.
Avem nevoie de sinceritate. Doar sinceritatea ne poate păstra în adevarul mai mult sau mai putin distorsionat creat de noi sau ceilalti, indiferent cat de dureros este. Altfel vindecarea din această confuzie, nu poate avea loc pentru ca vom tine sub cheie problemele.
Prin conexiune si deschidere sincera, cu intelegere si căutarea binelui in noi si celălalt, fără a ne apăra sau a ataca pe celalalt, ramanem in inocenta si vulnerabilitate în relații. Atunci putem sa vedem adevarul si ranile incep sa iasa pentru a fi iertate, vindecate, si mastile dizolvate. Stratul negativ care sta între eul fals si eul real, nucleul nostru perfect, va începe să se dizolve in iubire si apropiere. Atunci eul fals si eul real devin una. Este un proces care cere incredere in esenta noastră si multa răbdare. Este un proces de exprimare a tot ce este bun in noi către noi si ceilalti.

Exemplul viu il pastreaza inca oamenii din satele vechi, care au o apropiere de natura lor, un respect si multa grija fata de semenii lor. Orașele mari au creat multa separare si semințele egoismului au făcut ravagii în sufletele oamenilor.

Era si un banc cu un orășean care vine la sat si vede un bade proptit in toiag uitandu-se in zare. Nedumerit il intreaba: „Bade, sezi si cugeti?”. La care răspunsul „Amu, numa șăd”.

Starea pură de a fi, cuprinde o mare relaxare. Putem sa ne reîntoarcem la ce am fost, in grupuri din ce in ce mai mari, până la nivel de societate, chiar si traind la oras.

Este timpul sa plantam frumosul, înțelegerea, răbdarea, bunătatea, iubirea, ce aduc binele in gândurile si faptele noastre si creeaza o lume dorita de noi si ceilalti. Legea firii păstrează în noi, tot ce oferim celorlalți. Atunci binele se răspândește si se multiplica, plantand semințele cele bune ce dau roade si creeaza relatii unite care își doresc binele.
Atunci imaginea noastră reala de sine, va radia in afara si va îmbogăți lumea in care trăim si in acest proces si noi suntem bogați.

Imi aduc aminte de o poveste in care un pacient  a fost salvat de la sinucidere de terapeutul lui, care înainte să comită actul i-a dat un telefon disperat. Terapeutul l-a rugat să facă o faptă bună pentru vecinul sau. Clientul dupa ce a facut curat in fata usii vecinului sau, a avut un sentiment atât de bun încât imaginea de sine, ce il împingea la sinucidere, a dispărut.

Schimbarea incepe cu mine. Fiecare om are putere in viata sa si apoi inspira si pe celălalt.

Cateva dintre unelte si aliați in schimbare sunt:
– conștientizarea a cine suntem si a face diferenta intre imagine si identitatea noastră pură „Eu sunt”
– sinceritatea in relatii, ce implica inocenta si vulnerabilitate
– cultivarea semințelor binelui
– serviciul adus in folosul celorlalți ne aliniază cu fluxul benevolent al vietii.
– creștem in relatiile apropiate cu oameni ce cultivă în ei, esența lor reală, binele. Suntem influentati de mediu astfel incat este bine sa ne alegem oameni apropiati care ne inalta.
– arta, ce este un mijloc foarte bun de înălțare a stării noastre de spirit prin exprimarea frumosului: muzica, pictura, dansul ce ne ajuta sa savuram si sa creăm această realitate.
– Timpul petrecut in natura  ne conecteaza cu fluxul natural al vietii, ne apropie de esența noastra. Oamenii au uitat ca fac parte din natura si aceasta deconectare face rau fizic, emotional si mental. Simpla conexiune cu natura restabilește echilibrul.
– Timpul petrecut in liniste, ce lasă un răgaz sufletului de la vacarmul minții cotidiene agitate
– Pentru cei ce mediteaza sau vor un nivel de practica mai profund: linistirea mintii si vizualizarea unei lumini intense albe venind de sus prin crestetul capului pana in inima si apoi radiind din fiecare celula a corpului, inclusiv prin piele, formand o aura in jur.

Toate aceasta ne dezvelesc spiritul si atunci imaginea noastră de sine nu mai are nevoie de paznic. Atunci suntem cu adevarat liberi.

Spor la practicat adevarul si binele!

Libertatea

Am scris acest articol pentru a-mi clarifica despre ce voi vorbi la emisiunea de la Canal 33 a doamnei Camelia Patrascanu: http://canal33.ro/marte-retrograd-libertate-si-liber-arbitru-2554/

Libertatea este spațiul in care se intampla jocul vietii. O simtim in  spațiul interior atunci când avem inima usoara si in cel exterior in care ne putem expansiona cu bucurie. Este o curgere a vietii in care nimic nu se ciocneste violent ci relationeaza armonios. Libertatea trebuie pusă în slujba iubirii, binelui, înțelepciunii, pentru a o păstra pentru noi si ceilalti.

Libertatea din afara mea, este o consecință a libertatii interioare de a trai viata cu intelepciune ce permite o si mai mare libertate.
Spun permite pentru că libertatea este deja ceva cu care ne naștem si cu care avem o relatie. Toti avem înțelepciune daca ne conectăm la ce simțim ca este bine sa fim, sa simtim sau sa facem. Dar stim oare mereu ce este bine si natural pentru noi si ceilalti? Procesul natural nu implica mult efort, este sustinut de viata prin legile sale, este precum Pământul care se rotește perfect in jurul Soarelui, respectând si exprimând legile vietii. El este liber, desi are un sens si o relatie cu soarele.

Libertatea presupune adaptarea si colaborarea cu mediul si creațiile din jur ale noastre si ale altora.. Prima noastra datorie este sa fim in armonie cu natura. Sa plecam de la originea noastra exterioara (planeta) si interioara (suflet). Atunci mereu voi creea ceva in armonie cu existenta. Am libertatea ca eu sa exprim ceva bun, pentru mine si celalalt. Atunci adaptarea mea la mediu va căpăta un alt sens, pentru că nu ma mai adaptez la greu ci incep sa ma bucur de binele meu si al celorlalți. Atunci pot spune ca eu servesc liber si libertatea altora ma serveste pe mine.

Prin liberul nostru arbitru avem puterea să deviem de la vocea intelepciunii si a iubirii, care ne-ar tine automat pe orbita.
Foarte des ne gândim la libertate într-un mod superficial. Ne gandim ca sistemul sau lumea in care trăim nu ne permite libertatea. Dar in primul rand libertatea incepe de la interior, de la a fi, gândire, viziune si simțire, apoi prin cuvant, acțiune, a deveni, a trai, a avea. Acestea dau nastere lumii in care trăim, înspre libertate sau inrobire.

Atunci cand ne plasam responsabilitatea in centrul universului nostru interior si intelegem felul în care relaționam cu tot, noi, ceilalți, si creațiile noastre. Atunci ne dam seama ca suntem o ființă a cauzei, si nu doar victimă a efectului extern. Pentru ca orice efect are o cauză, iar libertatea implica asumarea impactului pe care il au gandurile si alegerile nostre, asupra vietii noastre. Ne influentam, astfel încât libertatea mea nu trebuie sa afecteze negativ libertatea celuilalt. Dacă ar afecta-o, inseamna ca perpetuez suferinta pe care incerc sa o evit.

Semințele plantate de fiecare încolțesc fertil si ne servesc. Daca plantam intelegere, incredere armonie, curgem cu viata si libertatea este o consecință a alegerilor din suflet, înțelepte.

– Cum ne cedam libertatea, cum o pierdem?
Cand nu stim sa relaționam cu viata, apare neputința si frica. Atunci de dragul confortului si siguranței pe termen scurt apelăm la alegeri externe, ale unei autoritati care insa pe termen lung ne aduce nefericire si limitare. Pentru ca vrem sa rezolvăm pe termen scurt ceva dar nu prin puterea noastră.

– Cum câștigăm libertatea?
Prin responsabilizarea noastra si plasarea in interior a cauzei vietii noastre in cat mai multe zone si aspecte ale vietii .. tranziția de la modelul de copil la cel de adult. Avem nevoie de experiențe pentru a înțelege cum sa trăim corect si armonios. Chiar si atunci când simțim că ne este luata, sa realizam ca noi ne alegem, orașul, partenerul, șeful, guvernul, președintele țării.

Muzica vietii

În timp ce savuram o piesă, ne bucurăm de fiecare sunet si nu ne atasam de el chiar dacă acel sunet ia nastere si moare. Nu il jelim ci ne bucurăm de existenta sa, care chiar dacă este scurta, formează piesa si trebuie sa faca loc altor sunete.

Sa nu fim triști cand se termina un drum. Sa il savuram si sa ne bucurăm de el cu tot ce ne aduce, apoi sa facem loc unei noi experiențe. Toate împreună formează muzica vietii noastre. Si aventura nu se termina niciodata, pentru ca si viata noastra este tot un sunet dintr-o simfonie si mai mare, muzica spiritului nostru etern.

Muzica existentei.

Revarsarea perfectiunii divine

Perfecțiunea divină, a venit la mine intr-o seara și m-a privit cu simplitate și inocenta. Nu a spus nimic. Când am ridicat ochii m-am îndrăgostit. Acum știu de unde vine frumusețea vieții și cea din ochii celei mai înalte iubiri. Sclipesc cand îți simt prezenta și acum pot sa te las cu multa curiozitate si recunostinta, sa radiezi binecuvantarea ta in viata mea.

In cele din urmă niciun cuvânt nu poate descrie misterul care ești.

Când iubim o expresie vie -om sau alta frumusete- ii ghicim perfecțiunea interioara prin radianta exterioara. Iubim de fapt perfectiunea divină ce emana frumusețea sa, mai mult sau mai puțin obstructionata de acel om. Iubirea divină, dacă este canalizată pur, se revarsă fara efort in exterior și este primită fara rezistenta de orice om privește în ochii adevarului. Omul dispare cand permite prezenta in inima sa, pentru că devine perfecțiunea ce îl traverseaza și viața sa este binecuvântată din interior. Nu ai cum sa refuzi un asemenea dar. Este o recunoaștere instantanee a frumuseții eterne ce vine necondiționat de acum încolo, spre cel norocos să vada chiar și pentru o clipă acest adevăr. Cine îi poate refuza perfecțiunea? Devenim diamante ce sclipesc din soarele lor interior.

Sunt binecuvântat să primesc frumusețea interioară a divinității ce canta in viata mea. Suntem copii soarelui interior. Blândețea nelimitată a sursei pure.

Impamantarea si sursa

Multi suferim de agitație. Ieri eram cu Mihai in parc și era fascinat sa se catere pe niște aparate de făcut sport, foarte neatent la siguranța lui, mai ales că de fapt jumătate din munca o făceam eu. M-am văzut pe mine în viața de zi cu zi.
De cate ori nu ne este distrasă atenția de lucruri mici, pe care le vedem atât de importante și fascinante, încât uitam de noi și de liniștea interioară. Apoi când le înțelegem normalitatea, picam în aparentă depresie și căutăm următoarea distracție, în loc sa ne întoarcem la liniște. Unii oameni nu o găsesc niciodată și nu stau în liniște deloc. Acel gen de om eram și eu; mereu entuziasmat de ceva, mereu pierdut în peisaj. A venit și timpul meu sa am liniște. Dar postarea asta nu este despre mine, ci despre noi, ce avem aceeași agitație indusa de mediu și educație. Și ni se pare drăguță, atrăgătoare și plină de sens.

Adesea suntem fascinați de coroana bogata a unui copac plin de fructe și ne năpustim să le gustăm. Însă înainte, uităm să luăm în seamă sursa acestor bogății, care sunt pământul, rădăcinile și trunchiul. Iar comoara lor este stabilitatea și liniștea, fără de care fructele nu ar exista. Și problema nu este stresul și teama de zi cu zi; problema este că fascinația pentru distracție, sens, senzații, iubiri și alte placeri, este mai mare decât fascinația pentru puterea stabilă, calmă și dătătoare de viață, sursa lor. Masculinul ce poarta pe brațe, spre cer, femininul. Pentru mine, meditația de astăzi este placerea de a fi un trunchi viguros.

Osho spunea:
„Singurul ajutor pentru tine și pentru alții, vine din meditație, pentru că este meditația care vă oferă rădăcini pe pământ și aripi în cer. Este meditația care creează acel spațiu în care potențialul tău poate deveni real. Este o meditație care funcționează ca un sol pentru ca germenii să incolțească. Și tu poți fi o binecuvântare pentru alții, numai dacă ai fost mai întâi o binecuvântare pentru tine. Puteți ajuta pe alții numai dacă v-ați ajutat intai pe sine. Dacă nu ești înrădăcinat, centrat, destul de matur, chiar dacă dorești să faci bine celorlalți, ești sortit sa le faci rău.”

 

Spiritul ce sade in frumusetea fizica

Frumusețea fizică este o recunoaștere a perfecțiunii spiritului. Atunci știi că ai cuplat cu esența și ești în legătură directă cu eternitatea, spiritul. Acesta frumusețe nu poate să moară și își va exprima splendoarea în formele fizice. Nu plânge atașat de forma, ci recunoaște frumusețea spiritului în toate energiile coborâte în fizic, pe care le iubești.

Frumusețea ta interioara le recunoaște și le amplifica, pentru a le reda lumii. Când cunoști oameni aliniați este foarte ușor să te îndrăgostești. Poți atunci creea o poveste umană în jurul perfecțiunii spirituale. Atunci ești susținut din profunzime pentru a trăi aceasta minune. Este doar un alt nivel de a trăi viața. Este un drum la început însă mergând pe el, te vei obișnui cu aceasta lumina orbitoare.

Perfecțiunea fizica o poți avea dar cu condiția să nu uiți că ea este o reflectare a interiorului și nu invers. Acesta este chipul cioplit ce imita perfecțiunea pentru scurt timp, însă fără profunzime. Frumusețea eternă da naștere din interior înspre afara a tuturor frumuseților exterioare. Poți avea frumusețe exterioara desăvârșită pentru a reflecta perfecțiunea interioara desăvârșita.